„`html
Puterea se mută de la cler la armată: rolul Liderului Suprem în Iran scade, Garda Revoluționară câștigă influență
Data publicării: 29.04.2026
La două luni de la izbucnirea războiului cu SUA și Israelul, Iranul a intrat într-o nouă eră de conducere, în care puterea s-a transferat treptat de la clerici către lideri militari. Această schimbare a fost amplificată de asasinarea ayatollahului Ali Khamenei în prima zi a conflictului și ascensiunea fiului său, Mojtaba, al cărui rol este acum mai degrabă de legitimare a deciziilor luate de generalii Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC).
Oficialii și analiștii subliniază că, în timpul acestui război, consiliul de securitate națională și Gărzile Revoluționare domină totodată atât strategia militară, cât și deciziile politice fundamentale. Presiunea conflicului a condus la centralizarea puterii într-un cerc restrâns, cu o abordare mai dură și mai militarizată.
Pe fond militar, întârzierile în reacțiile iraniene sunt observate. În negocierile de pace cu SUA, se pare că Iranul nu are o structură de comandă bine definită, ceea ce îngreunează procesul de decizie. De asemenea, obstacolele pentru un acord de pace nu par a fi provocate de luptele interne de la Teheran, ci de diferențele fundamentale între așteptările Iranului și ofertele Washingtonului.
În acest context, negocierile sunt orchestrate de reprezentanți de rang înalt, precum Abbas Araqchi, ministrul de externe, și Mohammad Baqer Qalibaf, un fost comandant al Gărzii. Cei mai influenți lideri din Iran sunt acum generali IRGC, cum ar fi Ahmad Vahidi, care joacă un rol cheie în negocieri.
Mojtaba Khamenei, grav rănit în atacul inițial, este mai degrabă un simbol al puterii decât un lider activ, comunicând prin intermediul generalilor săi din IRGC din motive de securitate. În pofida acestor limitări, nu s-au observat semne de dezintegrare a unității în rândul elitei iraniene, iar puterea conducătorilor militari și a structurilor de securitate devine din ce în ce mai evidentă.
Analiștii sugerează că Iranul este într-un proces de reordonare a puterii, iar strategia de război reflectă acum influența Gărzii Revoluționare care transformă obiectivele politice interne și externe. Aceasta demonstrează o viziune centrată pe securitate și un control stringent, în special asupra politicii nucleare și influenței regionale.
„`
