Proiecte strategice și milioane de lei pentru exerciții NATO
Nici mai mult, nici mai puțin decât 102 milioane de lei—asta este suma pe care Ministerul Dezvoltării o injectează în modernizarea infrastructurii rutiere din Brașov, sub pretextul că „este strategic” pentru exercițiile militare NATO. Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, semnează documente și aprobări ca pe un automat de timbre, justificând cheltuiala imensă prin „interesul aliaților”. Veți spune că sunt drumuri mai urgente de reabilitat în țara asta, dar cui îi pasă? Se pare că asfaltul românesc are criterii preferențiale.
Marea „vedetă” este modernizarea străzii 13 Decembrie, care va fi extinsă pe un tronson ce ajunge până la intersecția cu strada Vasile Goldiș. La pachet vine și reabilitarea drumului deja pomenit, probabil un alt „must-have” pentru desfășurarea tancurilor și blindatelor aliate. E bine de știut că militarii vor avea cu ce să se laude când vor apărea imaginile pentru presă.
Miza politică din spatele drumurilor „strategice”
Așa-zisa finanțare pe care au propus-o entități precum Ministerul Apărării nu este nimic altceva decât un spectacol teatral. Toți figurantii au aceeași ieri-strategie: să „convingă” că acest gen de investiții sunt absolut cruciale pentru țara asta. Faptul că drumurile din comunele izolate crapă sub greutatea oricărei mașini mai mici de Logan a rămas pe secțiunea „detalii neimportante”.
Recent, comuna Cârțișoara din Sibiu a primit și ea câteva firimituri de investiție, găselnița fiind similară. Doar niște drumuri „de importanță militară”. Oare chiar atât de dependentă e apărarea națională de câțiva kilometri de asfalt nou? Sau mai degrabă avem de-a face cu un nou afront adus priorităților reale ale societății?
Ritualul hârtogăresc continuă
„În urma Ordinului semnat luni, se vor putea semna și contractele de finanțare,” susține domnul ministru cu un ton oficial. Tradus, asta înseamnă o birocrație amplă derulată sub pretextul că tot ce se face este de o transparență și corectitudine desăvârșită. În realitate, documentațiile complete sunt o altă filă din romanul evaziv al politicienilor români, care servesc interesele proprii sub umbrela unor programe naționale sforăitoare.
Dincolo de retorică: cine beneficiază cu adevărat?
Misticismul care înconjoară „dezvoltarea locală” sub girul alianței NATO ridică întrebări legitime. Investițiile se aliniază cu nevoile majore ale miliardelor de euro injectate în iluzia modernizării reale? Sau sunt doar jetoane de schimb pentru politicienii care negociază contracte grase, mascate de lozinci patriotarde despre „securitate” și „angajamente internaționale”?
În timp ce drumurile promise înghit bani sub pretextul exercițiilor militare, ochii rămân pe ceea ce contează cu adevărat: cine trage foloasele. Într-o țară în care prioritățile sunt întotdeauna inversate, se pare că și asfaltul are preferințe geopolitice.
