USR: o inițiativă legislativă care răstoarnă Codul Fiscal?
Într-o țară în care cuvintele „susținere pentru mediul de afaceri” sunt doar fantasme rostite de politicieni în goana după voturi, deputatul USR Alexandru Dimitriu lovește cu o propunere legislativă care, la prima vedere, pare să respire realism. Scutirea firmelor în insolvență de impozitul pe datoriile șterse, spune el, ar preveni falimentele și ar da o șansă afacerilor să se redreseze. Frumos, nu? În teorie. Dar întrebarea care arde pe buzele tuturor rămâne: statul are capacitatea să susțină un asemenea gest de „altruism fiscal”? Sau este vorba doar de un alt „joc electoral” ascuns sub mantaua empatiei economice?
Cronicile unei economii șovăitoare
Judecând dincolo de aparențe, ceea ce propune USR este un pansament urgent pentru o industrie care gâfâie de multă vreme sub greutatea taxelor și a birocrației. În prezent, dacă o companie își diminuează creanțele printr-un plan de reorganizare, statul își cere partea – un impozit aberant pe ceea ce ar fi trebuit să fie o gură de aer pentru afacere. Ironia frige: ajutați afacerea, dar, simultan, îi „jupuiți” resursele supraviețuirii. Pare mai degrabă o joacă periculoasă cu conceptul de „ajutor financiar”.
Cifre și interpretări: conturile pe dos
Concret, dacă o firmă cu datorii de 100 de lei rămâne să plătească 80 de lei datorită planului de reorganizare, statul sare imediat și cere impozit pe cei 20 de lei economisiți. În limbajul lui Alexandru Dimitriu, asta ar echivala cu o condamnare deliberată la faliment. Oricare ar fi motivele din spatele acestei măsuri fiscale, consecințele sunt clare: ori îți aperi afacerea, ori te prăbușești. Altfel spus: redresarea devine doar un miraj pentru majoritatea firmelor.
Codul Fiscal: un monstru schiloditor?
USR merge mai departe și folosește Legea nr. 85/2014 privind insolvența pentru a defini clar ce nu va mai reprezenta un venit impozabil. Proiectul propune adăugarea unei prevederi speciale în Codul Fiscal, astfel încât veniturile rezultate din reducerea creanțelor să nu mai fie considerate surse de venit taxabile. O măsură ce, deși justificată juridic, trage un semnal de alarmă asupra interiorului cariat al legii fiscale române. Pentru cine mai are încredere în „intențiile generoase” ale instituțiilor statului, să țină ochii deschiși: câte propuneri similare au fost deja respinse cu atâta ușurință?
Un val de resentimente dinspre mediul de afaceri
Contextul adaugă sare pe rană. Dimitriu amintește că alte proiecte gândite să „pună pe picioare” companiile au fost spulberate de combinații toxice de lipsă de interes și opoziție politică. Să ne amintim de încercarea de a compensa datoriile companiilor către stat cu banii pe care aceleași companii ar fi trebuit să-i primească pentru concedii medicale restanțe – un proiect îngropat în Comisia pentru sănătate. Motivul? Tipica „indiferență strategică” a partidelor dominante, PSD și PNL, care jonglează cu soarta antreprenorilor fără remușcări.
Un viitor incert, o piață sufocată
Dacă USR va reuși să facă această propunere realitate, rămâne de văzut. Ceea ce rămâne acum este un peisaj economic pe muchie de cuțit, unde fiecare firmă în insolvență jonglează între faliment și datoriile impuse de un Cod Fiscal care refuză să înțeleagă realitățile economice. O țară care taxează „recuperarea” mai mult decât sprijină dezvoltarea nu are decât să privească cum antreprenorii își punctează existența cu eșecuri după eșecuri. Cine are de câștigat din asta? Evident, nu mediul de afaceri.
