O descoperire șocantă sub cerul unui talcioc din Iași
Incredibil, dar adevărat: fragmente arheologice dacice, vândute pe tarabe de talcioc cu prețuri mai mici decât o pâine artizanală! În timp ce istoricii își rod unghiile în laboratoare, o femeie binevoitoare era ocupată să comercializeze vestigii istorice la un preț de 3-5 lei bucata. Situația a luat amploare duminică, la Iași, unde ochiul ager al unui polițist local a prins-o pe aceasta în flagrant.
Vânzare de patrimoniu din perioada dacică? Nimic de comentat – femeia în vârstă de aproximativ 50 de ani nu s-a sfiit să expună resturile arheologice în vedere publică, ca pe niște bibelouri kitsch din perioada comunistă. Conform investigațiilor preliminare, fragmentele ar fi provenit din zona Băiceni, comuna Cucuteni – un areal binecunoscut pentru descoperirile istorice, evident prea puțin supravegheat pentru siguranța patrimoniului național.
Patrimoniul istoric, în huse auto!
Ceramică dacică, pietre de granit și marmură, toate etichetate cu același scris de mână, prezentând inscripții care ar fi făcut un muzeu să plângă de rușine, erau păstrate într-o husă destinată pieselor auto. Să nu uităm, aceste „exponate” au fost vândute cu indulgența unui chioșc de suveniruri. Să fim serioși, unde este vigilența noastră culturală?
Zanfirescu, directorul general al Poliției Locale Iași, a detaliat evenimentul, subliniind absurditatea absurdului – o femeie de 50 de ani comercializând istorie într-un colț de tarabă. Fără ca locul să fie vreun muzeu sau vreo instituție academică, ci pur și simplu un talcioc insignifiant din Iași. Câte alte comori istorice sunt cu siguranță ratate, pierdute între neglijență și ignoranță?
Autorități în fața unui paradox cultural
Poliția a preluat cazul, cu intenția de a transfera ancheta către Serviciul Investigații Criminale din cadrul IPJ Iași. Conform celor declarate de femeia în cauză, cele 38 de fragmente extraordinare de istorie erau darul unei persoane pentru simpla prestație a unui serviciu de curățenie. Ironia situației nu necesită clarificări suplimentare: comori naționale oferite drept recompensă pentru munca casnică.
Indiferent de sursa acestor fragmente, adevărul rămâne același: aceste valori culturale nu au ce căuta acolo, sub cerul unui talcioc. Fie că sunt provenite dintr-un muzeu, o colecție privată sau o universitate, întrebarea rămâne: ce măsuri se iau pentru a preveni ca astfel de situații să devină regula, nu excepția?
Un semnal de alarmă pentru patrimoniul național
Astfel de incidente nu fac decât să demonstreze cât de neglijent este tratat patrimoniul nostru. Dacă fragmentele arheologice ajung să fie puse la vânzare între două cuțite second-hand și o pereche de pantofi vechi, oare mai avem ceva de apărat sau de salvat? Cine își asumă responsabilitatea când istoria devine doar marfă fals de inofensivă, scăpată complet de sub control?