Odată cu Brexit-ul, noile relații UK-UE sub microscop
Când ai de-a face cu o britanică despărțire istorică de Uniune, precum Brexit-ul, și cu încercările amatoristice ale liderilor de a reconstrui legăturile, spectacolul devine comic. Emmanuel Macron, președintele Franței, a fost invitat de Regele Charles III pentru o vizită oficială în mai, cu luni înainte de venirea lui Donald Trump, președintele SUA. Relațiile transatlantice sunt, desigur, în derivă, iar britanicii simt apăsarea faptului că vechii lor aliați s-au plictisit de teatrul european de păpuși.
„Coaliția voinței” sau doar altă glumă politică?
Macron și Keir Starmer, premierul britanic, s-au autodenumit cu pompa liderii unei așa zise „coaliții a voinței”. Tradus: o adunare de state europene care vor ce? Să promită Ucrainei garanții de securitate într-o lume unde un acord de pace cu Rusia este, cel mai probabil, ficțiune? Realitatea e mai puțin elegantă – ne afundăm în promisiuni inutile, vândute ca inițiative mărețe.
Tratate de apărare în numele comerțului?
Se zvonește că odată ce Macron va lua ceaiul cu regele, un pact de apărare și securitate ar putea fi semnat între U.K. și UE. Practic, se ascunde în spate o abilă manevră economică: standarde agroalimentare, reducerea birocrației comerciale și alte mici lovituri pentru a calma spiritele comercianților exasperați. Dar să nu ignorăm că acest succes ipotetic implică, evident, concesii britanice pe drepturile de pescuit. Desigur, pescarii britanici vor jubila… sau nu?
Trump, alesul târziu și taxele cinice
Cu nonșalanța sa caracteristică, Trump și-a făcut loc pe agenda britanică abia în septembrie. Între timp, tarifele comerciale usturătoare impuse de administrația sa lasă urme adânci în relațiile transatlantice. Un 10% uniform pe produse U.K.-UE este doar o avanpremieră, restul fiind amânat strategic pentru negocieri „viitoare”. Între timp, să ne prefacem că avem stabilitate.
Un început nou sau un alt episod de spectacol politic?
Deși summiturile și discursurile sunt ambalate frumos, realitatea este că politica europeană și-a pierdut de mult eleganța. În spatele ușilor închise de la Windsor, rămâne întrebarea: sunt alianțele create pentru binele comun sau doar o altă formă de șah geopolitic unde piesele mici sunt sacrificate fără regrete? Macron și Starmer trebuie să răspundă. Sau poate nu, căci acolo unde adevărul doare, tăcerea pare a fi regula jocului.
Sursa: www.politico.eu/article/macron-invited-to-uk-state-visit-in-may-ahead-of-trump/
