Deblocarea proiectelor blocate de birocrație: promisiunea gazului la peste 44.000 de familii
Marcel Boloș, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, anunță cu mândrie: după un blocaj ce părea etern, sistemele de transport al gazelor naturale pentru 44.000 de familii vor deveni realitate. După un an și jumătate de bâjbâială birocratică, 18 proiecte considerate „esențiale” au găsit drumul către deblocare. Sună bine, nu? În contextul unor ierni insuportabile și al dependenței de lemne, această inițiativă ar trebui să fie aplaudată. Dar la ce cost? Fraza despre „evitarea pierderii” celor 600 de milioane de lei pare mai degrabă o salvare de fațadă a unui eșec administrativ decât o realizare eroică.
Ministrul se laudă că 1,18 miliarde de lei au fost acum alocați pentru finanțarea completării proiectelor. O sumă spectaculoasă, dar trebuia să așteptăm atât de mult doar ca să nu pierdem fondurile europene deja investite? Oricum ar fi, acești bani ar trebui să ajungă exact acolo unde promit comunicatele: să scoată din frig zecile de mii de gospodării condamnate de incapacitatea sistemului administrativ să livreze soluții la timp.
Infrastructura extinsă sau un paravan de praf în ochi?
Statisticile prezentate de Minister impresionează: peste 839 de kilometri de rețea extinsă pentru transport și distribuție a gazului, 71.528 de oameni cărora le va fi cald iarna, 44 de UAT-uri „salvate”. Elegant, nu? Dar să nu uităm că toate aceste proiecte trebuiau finalizate până în 2023. Pasarea responsabilității și jonglarea cu programe precum Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020 și Programul Dezvoltare Durabilă 2021-2027 demonstrează doar cât de incompetente și necoordonate rămân structurile responsabile.
Creșterile de cheltuieli și întârzierile prelungite confirmă ceea ce toți știm deja: aceste proiecte sunt, până în prezent, doar o altă poveste despre lipsa de responsabilitate. Ce va împiedica aceleași entități să transforme și actualele promisiuni în alte termene ratate?
Transferul responsabilității către Fondul pentru Mediu: o soluție miraculoasă?
Prin Ordonanța de urgență nr. 9/2025, cele 18 proiecte sunt acum încurajate să respire sub patronajul Fondului pentru Mediu. Sună bine, nu? Ei bine, acest transfer administrativ este, în sine, o recunoaștere a eșecului pe toate fronturile anterior încercate. Ce încredere poate exista în aceeași clasă administrativă care a permis acest blocaj inițial?
Desigur, listele localităților beneficiare – de la comuna Șimian din Mehedinți până la comune precum Slobozia, Malu sau Vedea din Giurgiu – vin să aducă puțină speranță pentru comunități marginalizate. Dar ele ridică și întrebări: de ce e Guvernul atât de lent când vine vorba de nevoile reale ale oamenilor? Unde a fost responsabilitatea atunci când proiectele au fost puse pe pauză inițial?
Gazul, între salvare și promisiuni politice
Efectele pozitive ale acestor proiecte sunt incontestabile, atât economic, cât și social. Totuși, să fim realiști: aceste realizări nu sunt un favor politic; sunt o obligație a statului. Orice aplauze pentru astfel de inițiative ar trebui însoțite de critici neiertătoare pentru dezorganizarile care au adus zeci de mii de familii în pragul disperării în primul rând.
Marcel Boloș, împreună cu ministrul Finanțelor, Barna Tanczos, au semnat documentele la un eveniment plin de simbolism politic. Dar să fie clar: în afară de salvarea investițiilor și evitarea penalităților financiare, nimic glorios nu justifică ritmul lent cu care se face dreptate pentru comunitățile neglijate din România. În realitate, realizările sunt întârziate cu ani de zile, iar costurile sunt resimțite inegal, întotdeauna în defavoarea cetățenilor de rând.
