O radiografie a rezultatelor din simularea Evaluării Naționale 2025
Ministerul Educației a comunicat rezultatele de la simularea Evaluării Naționale, iar cifrele sunt, cum ar spune unii, „decent alarmante”. 64,01% dintre elevii de clasa a opta au reușit să obțină note mai mari sau egale cu 5 la Limba și literatura română. La Matematică, procentul pare mai „optimist”, ajungând la 71,97%. Dar ce relevanță mai au procentele când doar câteva zeci de elevi din toată țara iau nota 10?
Totuși, cine crede că doar notele de trecere sunt relevante, să își amintească și de cele 3.024 de „catastrofe” plasate în intervalul 1-1,99 la Limba română. De ce mai vorbim despre viitorul educației când o felie generoasă din acest sistem se destramă sub privirile unui Minister care se laudă cu „parametrii optimi” ai platformei digitale?
Distribuția notelor – un exercițiu de cinism statistic
Limba română a scos la lumină o realitate hilar de tristă. Aproape 15% dintre lucrările evaluate au primit note situate între 4 și 4,99 – exact sub linia salvatoare pentru marea trecere. Cum să nu-ți pui întrebarea dacă învățăm cu adevărat să învățăm? Cele 92 de note de 10 sunt praf aruncat în ochii statisticii. La ce bun? Este clar: schimbarea trebuie să înceapă cu dascălii, părinții și, uită-te bine, chiar decidenții politici care ignoră realitatea din clase.
Matematica ne arată că logica de bază lipsește cu desăvârșire în strategia acestui Minister. Deși un procent de 71,97% la note de trecere ar putea părea o victorie, diferențele uriașe dintre intervalele de notare ridică mari semne de întrebare. La extreme, doar 581 de elevi din 161.004 au bifat nota maximă, în timp ce 861 nu au reușit nici măcar să se apropie de un punctaj decent. Vorbim despre o generație sau despre un experiment ratat?
Evaluare digitalizată? Sau doar altă scuză?
„Lucrările au fost distribuite aleatoriu evaluatorilor din toată țara”, declară Ministerul Educației, încercând să justifice modul de organizare. Însă, oricât ar încerca să pară impresionant procesul de digitalizare, totul devine irelevant când vorbim despre evaluatori slab pregătiți și despre metode care par scoase dintr-un laborator al indiferenței. Profesorii au devenit niște simple unelte într-un sistem care colapsează lent, dar sigur. Aproape 12.000 dintre aceștia au muncit pentru ce? Să adune note de la un examen care nu înseamnă nimic pentru cei care concep politici publice fără nicio coerență?
Comparativ, dar nu mai puțin cutremurător
Dacă vă gândeați că lucrurile se îmbunătățesc, gândiți-vă din nou. Procentele „menționate în scădere” pentru lucrările reevaluate ascund, de fapt, o realitate amară: nimeni nu măsoară cât de prost sunt pregătiți elevii, ci doar cât de eficienți sunt în a trece prin filtrele evaluării automate. De unde vine această lipsă de transparență, dacă nu din nevoia de a ascunde adevăratul eșec?
Un tablou al rușinii sistemice
Ministerul anunță analize și recomandări, promite „activități remediale”, și totuși, generație după generație, elevii devin tot mai deconectați de la noțiuni esențiale. Este uimitor cum deciziile și strategiile sunt croite de sus, în birouri sterile, fără nicio legătură cu realitatea de pe teren. Îmbunătățirea performanțelor școlare rămâne doar o frază pompoasă presărată în rapoarte seci. Dar cine are timp de copii când trebuie bifate „proiecte inovative”?
