„`html
ANALIZĂ AXA INTERESULUI PROPRIU: RUSIA POATE FI UN PARTNER NESIGUR, DAR REGIMUL LUI PUTIN A SUPRAVIEȚUIT MULTORA DINTRE ALIAȚII SĂI AUTORITARI
Data actualizării: 03.04.2026 21:44. Data publicării: 03.04.2026 21:30.
Rusia este adesea văzută drept o putere globală, una aproape la nivelul SUA și al Chinei. Totuși, războiul nesfârșit al Moscovei în Ucraina și lipsa de reacție față de crizele aliaților săi din Siria, Venezuela și Iran evidențiază limitele puterii ruse. Realitatea arată că Rusia nu are capacitatea de a-și impune voința la nivel global, acționând mai mult ca un actor regional care se străduiește să depășească propriile capacități. În acest context, aliații săi autoritari par a funcționa doar cât timp interesele Moscovei sunt satisfăcute. Recent, Vladmir Putin a demonstrat abilitatea de a-și concentra forțele împotriva Ucrainei, menținându-și controlul intern și slăbind influența Statelor Unite pe scena internațională, conform analizei lui Stefan Meister, responsabil de programele pentru Europa de Est la Consiliul German pentru Relații Externe (DGAP).
Rusia, deși se prezintă ca o putere globală, este, în realitate, o entitate cu ambiții care întâmpină mari obstacole. Războiul din Ucraina ilustrează deficiențele sale, demonstrând că, în absența sprijinului global, Moscova nu poate acționa eficient. Rusia își derulează politica externă în funcție de acțiunile Statelor Unite și de sprijinul țărilor precum China și Iran, evidențiind astfel dependența sa de altele pentru a-și continua politica agresoare față de Ucraina.
De asemenea, slăbiciunile economice și tehnologice, împreună cu o demografie precară, limitează capacitatea Rusiei de a-și susține ambițiile în scenariile internaționale. Alianțele create în jurul Uniunii Economice Eurasiatice (UEEA) și Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) nu au reușit să devină alternative viabile la structurile europene sau la NATO. De exemplu, niciun stat membru CSTO nu a sprijinit Rusia în invazia Ucrainei, subliniind izolarea tot mai mare a Moscovei.
OBIECTIVE DIFERITE
În contextul geopolitic actual, cooperarea Rusiei cu regimuri precum Siria, Iran sau Venezuela nu se bazează pe alianțe durabile, ci pe oportunism și pe politici pragmatice. Rusia caută în mod constant să-și mențină influența, vânzând echipamente militare și oferind suport economic celor care pot să-i întărească poziția. Cu toate că își dezvoltă relațiile cu Iranul, subliniind o colaborare reciproc avantajoasă, Moscova nu este dispusă să angajeze garanții de securitate sau să se implice direct în conflicte majore pentru contul aliatului său.
De asemenea, influența Rusiei în Orientul Mijlociu este îngreunată de interacțiunile cu puterile regionale, puterea sa militară eventuală având nevoie de suport extern, în special în raport cu Iranul. Deși regimul de la Kremlin a reușit să își mențină relații pragmatice cu diverse regimu-ri autoritare și a exploatat slăbiciunile altora, această strategie nu îi asigură puterea necesară de a influența deciziile internaționale în mod semnificativ.
„`
