Conflictul siriano-israelian: o ocupație fără sfârșit?
Într-un gest care sfidează din nou normele internaționale și planurile de pace regionale, Israelul, prin intermediul ministrului său al Apărării, și-a reafirmat intenția de a ocupa o zonă strategică din sudul Siriei pentru o perioadă „nelimitată”. Declarațiile făcute la Muntele Hermon sunt, pe cât de îndrăznețe, pe atât de provocatoare.
A fost nevoie de o astfel de poziție publică pentru ca întregul spectru de incertitudini să iasă la lumină. Katz, într-un manifest politic aproape imperial, a explicat cum armata israeliană va menține „zona de securitate” demilitarizată de 400 km pătrați. Mai mult, el a punctat demersuri ce se aseamănă mai mult cu ocupația militară decât cu asigurarea securității.
Context istoric și geopolitic
Această „zonă tampon” a fost inițial stabilită de ONU după războiul din 1973, o relicvă a strategiilor postbelice care, să recunoaștem, și-au pierdut utilitatea în fața actualului haos geopolitic. După decăderea regimului lui Bashar al-Assad, Israelul a preluat controlul acestei zone din Siria, într-un joc periculos și complex de influențe regionale.
Niciodată lipsit de influență, IDF a stabilit deja noi posturi militare pe teritoriu sirian, inclusiv pe vârful de 2.800 m al Hermonului. Înzestrate și consolidate, aceste avanposturi sunt mai clare ca oricând dovezi ale expansiunii militare. Criticii internaționali numesc asta oportunism la cel mai înalt nivel.
Poziționarea regimului sirian și a comunității internaționale
Noul președinte sirian, Ahmed al-Sharaa, promite reforme și toleranță, în timp ce oficialii israelieni continuă să împingă narativul clasic al „amenințării imprevizibile”. Și, deși declarațiile acestuia sugerează dorința de cooperare, e limpede că poziționarea sa nu este suficient de fermă pentru a înfrunta mașinăria diplomatică a Israelului.
Între timp, comunitatea internațională continuă să condamne incursiunile israeliene, fără a reuși să transforme cuvintele în acțiuni decisive. Această pasivitate hiper-tolerantă este cu atât mai alarmantă când regimuri întregi sunt puse la pământ și normalizează aceste tipuri de comportamente agresive.
Înălțimile Golan și jocurile fără reguli
Rămâne imposibil de ignorat ocuparea Înălțimilor Golan din 1967, un teritoriu anexat unilateral de Israel și nerecunoscut de majoritatea țărilor. Această zonă, folosită acum drept justificare primară pentru securitatea Galileii și sudului Siriei, dă semnalul clar că în regiune nu mai există reguli de joc acceptate reciproc.
„Orice președinte sirian care își deschide ochii dimineața din Damasc ar trebui să vadă IDF pe vârful Hermonului!”, a spus Katz, într-o ilustrare brutală a dominanței pe care Israelul intenționează să o manifeste. Este retorica unui actor care vorbește despre securitate în timp ce construiește avanposturi agresive într-un teritoriu străin.
Un dezastru perpetuu sub pretextul controlului
Iranul și Hezbollah devin pioni importanți în această poveste. Cu fiecare mutare, Israelul pare să creeze premisele unei expansiuni continue, justificând totul sub pretextul eliminării „amenințărilor”. Acest ciclu al fricii devine un instrument care alimentează ocupația, nu pacea.
Regimul internațional care nu vrea sau nu poate să răspundă ferm se dovedește a fi principalul complice al acestui dezastru perpetuu. Lipsa unei reglementări stricte demonstrează că normele internaționale riscă să devină o simplă glumă amară la mesele de negocieri.