„ARATĂ PRECUM KIEVUL” DEVASTAT DE DRONE: CUM A AJUNS UNUL DINTRE CELE MAI VECHI ORAȘE DIN AMERICA DE SUD SIMBOLUL DECĂDERII VENEZUELEI
Data publicării: 08.06.2026 07:00
În Cumana, Venezuela, o localitate cu o istorie bogată, pe care mulți o consideră printre cele mai vechi așezări europene de pe continentul sud-american, imaginea devastatoare a decăderii economice și sociale se profilează din ce în ce mai evident. Regimul autoritar și gestionarea iresponsabilă a economiei au transformat acest oraș, odată vibrant, într-o epavă care arată similar cu zonele de conflict din Ucraina, cum ar fi Kievul bombardat. Jose Luis Sanchez, președintele Asociației Economiștilor din Cumana, a subliniat tragic: „Uneori, spunem că orașul nostru arată precum Kievul.”
Un fost centru industrial se află acum în pragul dezastrului
Cumana era cândva un pilon al industrializării venezuelene, cu șantiere navale active și o fabrică Toyota renumită pentru producția mașinilor Land Cruiser, apreciate în întreaga țară. Cu toate acestea, în urma politicilor de naționalizare promote de Hugo Chavez, această bijuterie a industriei s-a prăbușit. Exproprierile și gestionarea defectuoasă a fabricilor au dus la închiderea acestora, iar economia locală a devenit dependentă de ajutoarele guvernamentale. Acum, orașul se confruntă cu un dezastru umanitar, iar accesul la apă potabilă și electricitate este extrem de limitat.
O mare universitate, în ruine
Comunitatea educațională din Cumana a fost puternic afectată, campusul Universității de Est stând acum în ruină, o umbră a strălucirii anterioare. Protestantii care au îndrăznit să conteste regimul au văzut campusul devastat, hoții profitând de haos pentru a distruge bibliotecile și a fura bunuri. Din cei peste 15.000 de studenți care frecventau universitatea, acum mai rămân doar circa 2.000, care trebuie să se descurce cu facilități reduse și condiții precare de învățământ.
Localnicii care încă mai cred în idealurile revoluției socialiste
În ciuda crizei severe, unii locuitori din Cumana continuă să susțină idealurile revoluției socialiste, sperând că guvernul va reuși să rezolve problemele cu care se confruntă. Unii, precum Marisol Gomez, vând haine în centrul orașului și cred că, în ciuda dificultăților, răbdarea este singura opțiune disponibilă. Această contradicție între idealuri și realitate pune în evidență complexitatea situației din acest oraș, care, în loc să reflecte progresul, devine din ce în ce mai mult sinonim cu decăderea.
