DE CE A FOST INTERZIS ABSINTUL ÎN FRANȚA ȘI LEGĂTURA CU SĂNĂTATEA MINTALĂ A TINERILOR DE AZI ȘI REȚELELE SOCIALE CA ȚAP ISPĂȘITOR
Data actualizării: 13.04.2026 17:34
Data publicării: 13.04.2026 17:33
Absintul, această băutură celebră de culoare verde smarald, a avut o istorie tumultoasă în Franța, trecând de la popularitate la stigmatizare. La începutul secolului XX, Franța consuma mai mult absint decât restul lumii combinate, dar, pe parcursul decadelor, s-a transformat într-o „otravă națională”. Profesorul de strategie Tao Wang de la EM Lyon Business School analizează, într-un articol recent, cum percepția publică asupra absintului a fost influențată de un complex de factori sociali și economici, evidențiind paternuri recurente de căutare a țapilor ispășitori în societate.
CUM A DEVENIT ABSINTUL DUȘMANUL PUBLIC AL FRANȚEI
Povestea interzicerii absintului a fost inițial determinată de îngrijorări sociale legitime legate de consumul excesiv de alcool, în special în contextul ratelor crescute ale alcoolismului și al înfrângerilor militare, care generau temeri cu privire la declinul național. Deși studiile științifice din acea vreme nu au reușit să stabilească în mod concludent legătura dintre absint și problemele de sănătate mintală, știința a creat termenul de „absintism” pentru a descrie o serie de simptome atribuite consumului acestui alcool.
Industria băuturilor a reacționat strategitic la sentimentul anti-absint care crescut. Producătorii de aperitive cu ingrediente similare, precum anasonul și pastisul, au început să se distanțeze de absint, iar campaniile publicitare din anii 1880 subliniau contrastul între „tonicele sănătoase” și absintul considerat „mortal”. În plus, vinificatorii, afectați de deteriorarea viței de vie din cauza filoxerei, și-au promovat produsele ca pe o alegere patriotică în fața „otrăvii străine”. Această rivalitate între industrie a dus la o fragmentare care a accelerat procesul de interzicere a absintului.
Cu venirea Primului Război Mondial, interdicția a fost implementată rapid, fiind catalogată ca o victorie pentru civilizația franceză. Acest model de stigmatizare a fost caracterizat de pe seama preocupărilor sociale reale și a găsirii unor țapi ispășitori, în timp ce grupurile marginalizate deveneau sacrificale pentru bunăstarea națională percepută.
RECUNOAȘTEREA ȚAPILOR ISPĂȘITORI DIN ZILELE NOASTRE
Problemele sociale contemporane continuă să reflecte dinamica găsirii țapilor ispășitori, așa cum s-a întâmplat cu absintul. Pandemia de Covid-19 a adus cu sine stigmatizări severe îndreptate spre persoanele de origine asiatică, fie ca urmare a panicii și dezinformării în legătură cu virusul. Această situație a generat un val de atacuri verbale și fizice, care, deși nu s-au bazat pe dovezi solide, au fost alimentate de frici și legende urbane.
La fel, discuția actuală despre rețelele sociale și impactul lor asupra sănătății mintale a tinerilor a devenit un nou exemplu de căutare a vinovaților. Deși multe studii corelează utilizarea rețelelor sociale cu probleme precum depresia și anxietatea, stadializarea vinovăției a ajuns să ignore factori mai complecși precum precaritatea economică sau eșecurile sistemelor de sănătate mintală.
FURIE NEFONDATĂ ÎMPOTRIVA MAȘINĂRIEI REȚELELOR SOCIALE?
Întrebările critice legate de starea de bine a tinerilor sunt deseori simplificate și canalizate într-un singur factor, cum ar fi rețelele sociale, lăsând deoparte influențe mult mai profunde. Această tendință de a găsi scuze ușoare pentru probleme complicate are rădăcini adânci în comportamentul uman; de aceea este imperativ, acum mai mult ca niciodată, să ne examinăm certitudinile și impulsurile.
Istoria absintului ne aduce în fața întrebării: cine vor fi țapii ispășitori de mâine într-o lume plină de anxietăți legate de sănătate, imigrație și inegalitate? Profesorul Tao Wang ne provoacă să ne gândim la ce va zice istoria despre opțiunile noastre de a împărți vina la un moment dat, și cum aceste decizii sunt adesea influențate de dileme sociale contemporane.
