ÎNĂLŢAREA DOMNULUI SE SĂRBĂTOREŞTE LA 40 DE ZILE DUPĂ PAŞTE
Înalțarea Domnului este una dintre cele mai semnificative sărbători din calendarul ortodox, celebrată la 40 de zile după Paște, într-o zi de joi, și indicată prin cruce roșie. Această sărbătoare coincide, de asemenea, cu Ziua Eroilor, fiind un moment în care bisericile din întreaga Românie îi comemorează pe cei care și-au dat viața pe câmpurile de luptă, conform deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Anul acesta, Înălțarea Domnului se va celebra pe 21 mai, o dată cu o semnificație deosebită, dat fiind că se suprapune cu prăznuirea Sfinților Constantin și Elena.
În tradiția populară, sărbătoarea mai este cunoscută sub denumirea de “Ispas,” nume care face referire la un cioban empatic care, ascunzându-se în spatele unor pietre, a fost martor la Înălțarea lui Hristos și a dus vestea mai departe. Spre deosebire de Paști, unde ouăle sunt vopsite în Joia Mare, de Înălțarea Domnului acestea sunt vopsite chiar în ziua sărbătorii, marcând astfel ultima oportunitate din an de a le colora și împărți.
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII
Conform credinței creștine, Înălțarea Domnului simbolizează momentul în care Iisus Hristos, după înviere, s-a înălțat la ceruri, binecuvântându-și ucenicii pe Muntele Măslinilor. Această acțiune nu doar că marchează încheierea prezenței fizice a lui Iisus printre oameni, ci și confirmarea biruinței asupra morții, oferind astfel un mesaj profund de speranță și continuitate în viața spirituală a creștinilor.
Părintele Vasile Ioana subliniază importanța acestei sărbători prin urări care îndeamnă oamenii să își ridice privirea spre cer și să se concentreze asupra valorilor spirituale. În societatea actuală, inundată de tentații și consumism, mesajul este de a ne îndrepta atenția către lucrurile cu adevărat importante și de a ne aminti de valorile profund umane.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE ISPAS
De ziua Înălțării Domnului, enoriașii se îndreaptă către biserici pentru a se ruga și a comemora sufletele celor adormiți. Tradițiile includ dăruirea de pomană a ouălor roșii și a altor bunătăți similare cu cele de Paște. De asemenea, s-a păstrat obiceiul de a vizita cimitirele, aprinzând lumânări la mormintele celor care au trecut în neființă.
Copiii din diverse colțuri ale României au obiceiul de a confecționa păsări de hârtie, denumite „cocți,” pe care le aruncă în aer, simbolizând astfel înălțarea lui Iisus. În anumite regiuni, oamenii își împodobesc casele cu frunze de nuc, pentru a se proteja de boli, iar animalele domestice sunt lovite ușor cu leuștean pentru a fi sănătoase și a se îngrășa.
Un aspect interesant al acestei sărbători este că nu este bine să se ofere nimic din casă în ziua de Ispas, în special sare și foc, deoarece se crede că aceste gesturi aduc ghinion. În plus, nu se seamănă culturi, din același motiv, pentru a evita o recoltă slabă.
